„Pantofii au fost întotdeana pentru noi pereche. Cu excepția accidentelor sau a situațiilor strict patologice, când deformații genetice ale membrelor inferioare l-au obligat pe utilizator să încalțe un singur picior sau să utilizeze pantofi de dimesiuni ori forme vizibil diferite. În sfârșit, respectând regula simetriei stânga-dreapta, pantofii au fost, sau, mă rog, ar fi trebuit să fie fundamental diferiți în interiorul perechii. Așa cum, spre exemplu, oricât de identici ar părea la o primă privire, gemenii au personalități, caractere, psihologii și, la urma urmei, destine diferite.
După o îndelungată și prodigioasă experiență, vă pot garanta că în cele mai multe cazuri pantoful stâng e mai blând, dreptul mai agresiv. Dar, uneori, se întâmplă invers. Unul se acomodează mai ușor, altul mai greu. Unul e mai docil, altul mai recalcitrant. Pantofii nu se uzează și nu îmbătrânesc în același ritm. Unul are nevoie de mai multă îngrijire decât celălalt, de mai multă înțelegere, poate chiar de un surplus de compasiune. Felul în care călcăm, distribuirea masei noastre corporale, mersul pe vârfuri sau, dimpotrivă, pe călcâie, deplasarea alertă ori molcomă, stilul de viață activ sau pasiv, sporturile practicate sunt doar câțiva dintre factorii care influențează decisiv condiția, dar și comportamentul încălțărilor. Încă ceva, înainte de a trece la istorisiriea propriu-zisă. Dacă ne-am alintat toate animăluțele cu nume fistichii ori ingenioase, pantofilor nu le-am dat niciodată onoarea unui patronim care să-i personalizeze, să-i deosebească de alte perechi similare, să le dea prestanța ori autoritatea menite să-i lege de purtătorul și stăpânul lor. Asta nu a împiedicat pantofii să lase urme adânci, inconfundabile în istoria, cultura și conștiința umanității.
(…)
Și acum, vulgarizând puțin, vă propun să medităm la aportul decisiv pe care îl pot avea încălțările doamnelor la debutul ori la întemeierea unei relații intime. Dau tuturor bărbaților un avertisment de profesionist: dacă ajungeți într-o situație incandescentă, nu începeți, pentru numele lui Dumnezeu, prin a încerca să descălțați o femeie! Dați-i jos pălărioara sau despletiți-i părul, desfaceți-i cordonul ori cingătoarea, descheiați bluzele, atacați fermoarele, rupeți capsele sutienelor, elasticul chiloților. Dar niciodată, și sub niciun cuvânt, nu atentați să-i scoateți mai întâi pantofiorii! Dacă e să aveți noroc și femeia se descalță singură, atunci treaba e ca și rezolvată. Dacă nu, atenție! Pantofii de damă, mai ales cei cu vârful ascuțit sau toc-cui, se pot transforma în arme redutabile odată îndreptate direct și nemijlocit împotriva bărbăției voastre. Feriți-vă de ei ca dracu’ de tămâie!” – Patimi auzite din Gura Oborului, de Adrian Pârvu
Tu ți-ai botezat pantofii? Dacă nu, adoptă acum o pereche de pe Kalapod!
